Un proiect finanțat de Uniunea Europeană a dezvoltat instrumente și modele capabile să prezică modul în care ploaia și nisipul uzează palele turbinelor eoliene și le afectează randamentul. Scopul este practic: fermele eoliene să poată limita deteriorarea echipamentelor și pierderile de producție. Pe parcurile eoliene din Danemarca până în Insulele Canare, dușmanul cel mai puțin așteptat al palelor este picătura de ploaie. Vârfurile palelor pot atinge 360 de kilometri pe oră, iar la această viteză picăturile erodează treptat muchia de atac.
Palele uzate produc mai puțină electricitate, exact în momentul în care Europa se bazează tot mai mult pe energia eoliană. Ploaia nu este singura vinovată: nisipul și grindina deteriorează la rândul lor suprafețele, ceea ce face importantă înțelegerea locurilor în care eroziunea este cel mai probabilă și a modului în care poate fi limitată. Dr. Beatriz Méndez López, cercetătoare în energie eoliană la Centrul Național de Energie Regenerabilă din Spania (CENER), în Sarriguren, Navarra, coordonează inițiativa AIRE, finanțată de UE, care studiază felul în care vremea influențează performanța și durabilitatea turbinelor.
Miza este mare. În 2025, energia eoliană a generat mai mult de o treime din electricitatea regenerabilă a Uniunii Europene, iar Comisia Europeană estimează că până în 2050 vântul ar urma să acopere peste 40% din cererea de electricitate a blocului comunitar. Atingerea acestui obiectiv presupune turbine mai mari, care urcă mai sus în atmosferă, și amplasamente tot mai solicitante, atât pe uscat, cât și în larg.
„În viitor vom avea nevoie de mult mai multă energie eoliană pentru a îndeplini obiectivele europene. Trebuie să facem turbinele cât mai eficiente și capabile să funcționeze bine în locuri diferite”, a declarat Méndez. Ásta Hannesdóttir, membră a echipei AIRE, cercetează vântul și sistemele energetice la Universitatea Tehnică din Danemarca, campusul Risø din Roskilde, și cunoaște diferențele direct: Islanda natală are hidroenergie și energie geotermală din belșug. „Dar în unele locuri, precum Danemarca, unde aproape nu există hidroenergie, energia eoliană este critică”, a explicat ea.
Echipa nu se mai uită doar la viteza vântului. Cercetătorii folosesc măsurători din parcurile reale pentru a îmbunătăți modelele de comportament al turbinelor, luând în calcul ploaia, nisipul și condițiile de la altitudinea la care ajung turbinele moderne. Ei modelează dezvoltarea eroziunii palelor și calculează cât costă aceasta în electricitate pierdută. Au studiat și varianta încetinirii turbinelor pe ploaie puternică, pentru reducerea daunelor, și lucrează la profile de pale concepute să reziste vremii extreme.