După vizita pe insulă a emisarei ONU María Ángela Holguín și după anunțarea acordului privind deschiderea a două noi puncte de trecere, dezbaterea despre problema cipriotă revine la un subiect care a blocat negocierile în trecut: președinția rotativă a viitoarei federații. Analistul Alper Ali Riza arată, într-un comentariu publicat de Cyprus Mail, că această chestiune nu poate fi amânată până la finalul tratativelor, pentru că fără o înțelegere asupra ei restul discuțiilor își pierd rostul.

Holguín a insistat ca părțile să discute președinția rotativă chiar la începutul negocierilor. Ea a explicat, într-un interviu acordat în octombrie ziarului Politis, de ce consideră relevant testul punctelor de trecere: „Dacă, în ultimii doi ani, părțile nu au reușit să cadă de acord asupra unui punct de trecere care să faciliteze comunicarea… cum ar putea conveni asupra unui model politic, economic și social capabil să depășească decenii de diviziune?”

Comentatorul amintește că, în 2010, partea turco-cipriotă a acceptat propunerea greco-cipriotă a unei președinții rotative pe cinci ani, cu rotație 2:1, aleasă separat, dar cu vot încrucișat ponderat 80:20 pe fiecare parte. Ideea era ca fiecare zonă să aibă un cuvânt de spus asupra președintelui ales în cealaltă zonă. Acordul a rămas însă sub regula potrivit căreia nimic nu este convenit până când totul nu este convenit, iar restul pachetului nu s-a încheiat niciodată.

Subiectul a reapărut în 2017, la Crans Montana, cu două variante: alegerea președintelui și a vicepreședintelui de pe o listă comună, cu ponderarea convenită anterior. Negocierile au eșuat, iar președinția rotativă a rămas unul dintre capitolele nerezolvate, legat direct de principiul egalității politice.

Autorul vede și un obstacol personal: de ce ar accepta Nikos Christodoulides să slăbească atribuțiile funcției pe care o deține, dacă cedarea președinției rotative i-ar putea costa voturi la alegerile din 2028? El propune, în locul unei președinții rotative clasice, un consiliu executiv de șapte membri, ca în Elveția, cu președinție anuală rotativă și cu un primar între egali, argumentând că un astfel de format este mai puțin expus corupției.

Textul subliniază și contextul regional: Cipru s-a apropiat de Statele Unite și de Israel, în detrimentul vechii apropieri de Rusia, iar această realiniere complică perspectiva unei federații bicomunitare, în condițiile în care Turcia nu privește indiferentă aceste repoziționări. În plus, după respingerea soluției federale propuse în 2004 de către 75 la sută dintre greco-ciprioți, aderarea la Uniunea Europeană din același an nu a funcționat ca accelerator al soluției, iar oboseala legată de problema cipriotă domină dezbaterea.