Qatar și Turcia au salutat un nou acord de apărare reciprocă, care îi obligă să adopte o poziție comună în cazul unui atac armat extern asupra oricăreia dintre cele două țări. Pactul a fost anunțat după reuniunea de vineri a Comitetului Strategic Suprem Turcia-Qatar, desfășurată la Istanbul și condusă de președintele turc Recep Tayyip Erdogan și de emirul Qatarului, șeicul Tamim bin Hamad Al Thani.
Potrivit unui comunicat comun, acordul urmărește consolidarea apărării colective, promovarea securității regionale și stabilirea unei poziții comune față de atacurile armate externe care vizează una sau ambele state. Textul vorbește despre angajamentul semnatarilor de a-și proteja suveranitatea și integritatea teritorială și despre viziunea lor comună pentru o ordine regională mai sigură și mai stabilă.
Cele două țări au convenit să se consulte reciproc în privința amenințărilor de securitate și a politicilor de apărare, să extindă exercițiile militare comune, colaborarea în industria de apărare și schimburile de personal pentru instruire. Comunicatul nu precizează însă ce situații ar putea declanșa acordul sau ce formă ar avea un răspuns comun.
La aceeași reuniune au fost încheiate și alte înțelegeri, în domenii precum educația, protecția consumatorilor și soluționarea conflictelor. Analistul Abdulla Banndar Al-Etaibi, profesor la Universitatea din Qatar, a declarat pentru Al Jazeera că scopul nu este formarea unei alianțe împotriva unei anumite țări, ci creșterea costului unei eventuale agresiuni, astfel încât alții să fie descurajați.
El a arătat că cooperarea se bazează deja pe un parteneriat militar extins, care include prezența militară turcă, instruire comună și producție în industria de apărare, iar acordul mută relația la un nivel superior, pe baza unor doctrine de securitate convergente. Demersul vine în contextul în care regiunea resimte consecințele războiului dus de Statele Unite și Israel împotriva Iranului și al perturbării transportului maritim în strâmtoarea Hormuz, iar statele din zonă caută noi alianțe bazate pe descurajare și pe o dependență mai mică de puterile externe.
