Țesăturile tradiționale din Lefkoniko urmează să fie înregistrate ca indicație geografică la nivelul Uniunii Europene, potrivit unui demers prezentat de primarul comunității. Procedura se derulează conform Regulamentului (UE) 2023/2411 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 octombrie 2023 privind protecția indicațiilor geografice pentru produse artizanale și industriale.

Meșteșugul țesutului era răspândit în toate casele din Lefkoniko și se transmitea din mamă în fiică. Femeile își instalau războaiele în curte și pregăteau cu migală țesături care îmbrăcau și împodobeau locuințele: pături, perdele, fețe de masă, șervețele, prosoape. După strămutarea din 1974, arta a început să scadă, iar puținele țesătoare rămase au ridicat războaie în cartierele de refugiați, continuând tradiția departe de casă.

După o jumătate de secol, vechile meșteșugărese au dispărut, iar comunitatea păstrează obiectele rămase ca pe o comoară pentru generațiile următoare. În 2017, pe lângă țesături, pe lista patrimoniului cultural imaterial al UNESCO au fost incluse și tsipopita și oftonul din Lefkoniko, pe baza unor lucrări științifice pregătite pentru dosar.

Drumul către Uniunea Europeană a fost mai anevoios. La începutul demersului, în urmă cu nouă ani, exista riscul ca înregistrarea să fie făcută pe numele locuitoarelor turcocipriote din Lefkoniko, care nu au legătură cu meșteșugul, pe criteriul strict al reședinței în zona geografică. Au urmat vizite la Bruxelles și Strasbourg, discuții cu europarlamentari și oficiali europeni, pentru a se recunoaște că tradiția este continuată în zonele libere ale insulei.

Serviciul Meșteșugurilor din Cipru a preluat dosarul și a demarat acțiunile pentru înregistrarea denumirii ca indicație geografică. Pentru comunitatea refugiată din Lefkoniko, recunoașterea europeană nu este doar o protecție juridică a numelui, ci o modalitate de a păstra vie o tradiție care a supraviețuit strămutării.