Sonda Voyager 1, lansată într-o perioadă în care telefoanele mobile erau încă science-fiction, continuă să călătorească prin spațiu la aproape jumătate de secol de la plecare. NASA a confirmat că, miercuri, la ora 11.16, ora Europei Centrale, aparatul se afla la aproximativ 25,9 miliarde de kilometri de Pământ, cea mai mare distanță atinsă vreodată de un obiect construit de om.

Mai remarcabil este că această „doamnă” a explorării spațiale încă funcționează, la aproape 50 de ani după ce a părăsit planeta. Misiunea a început pe 5 septembrie 1977, la Centrul Spațial Cape Canaveral din Florida, când Voyager 1 a fost lansată cu o rachetă Titan IIIE-Centaur, cu obiectivul de a explora planetele gigantice ale sistemului solar.

Sonda sa geamănă, Voyager 2, plecase de fapt mai devreme, pe 20 august, dar Voyager 1 a urmat o traiectorie mai rapidă și a depășit-o. Astăzi, sonda călătorește cu aproape 61.000 de kilometri pe oră, adică circa 17 kilometri pe secundă, viteză obținută în special datorită atracției gravitaționale a planetelor pe lângă care a trecut.

În martie 1979 a trecut aproape de Jupiter, dezvăluind inelele acestuia și activitatea vulcanică extraordinară de pe Io, luna sa. În noiembrie 1980 a survolat Saturn și a studiat îndeaproape spectaculoasele sale inele și luna Titan. În loc să continue spre celelalte planete, Voyager 1 a pornit apoi spre adâncurile spațiului. În august 2012 a devenit prima navă construită de om care a traversat heliopauza, granița dincolo de care vântul solar nu mai domină mediul spațial, intrând astfel în spațiul interstelar. Voyager 2 i s-a alăturat în 2018.

La bord, Voyager 1 duce ceva mult mai poetic decât instrumentele științifice: un disc de aur de 30 de centimetri, atașat de structura sondei, conceput pentru a transmite eventualilor descoperitori informații despre Pământ și despre ființele care l-au construit. După aproape cinci decenii, semnalul sondei are nevoie de peste 24 de ore pentru a ajunge la antenele de pe Pământ.