Excluderea Kajei Kallas, înaltul reprezentant al Uniunii Europene pentru politică externă, de la negocierile de pace dintre Ucraina și Rusia a ridicat întrebări incomode despre relevanța funcției pe care o ocupă. Potrivit Euronews, Kallas a mers săptămâna trecută la Dublin, la un summit informal al liderilor, pentru a-și susține candidatura la postul de emisar special european în negocierile menite să pună capăt invaziei rusești la scară largă.
Argumentul său a fost că liderii o aleseseră pentru această poziție în iunie 2024, când s-au împărțit funcțiile de top la începutul mandatului. Ea a declarat că, dacă liderii vor să schimbe acea înțelegere, o pot face, dar că energia ar trebui concentrată pe substanța discuțiilor. Potrivit unor persoane familiarizate cu discuțiile închise, premierul italian Giorgia Meloni a susținut că Kallas nu are greutatea instituțională necesară și i-a descurajat candidatura.
Summitul s-a încheiat cu o echipă europeană extinsă pentru negocieri, formată din șapte reprezentanți, dintre care niciunul nu era Kallas. Mai mult, locul UE este împărțit între Consiliul European și Comisia Europeană, prin oficiali din cabinetele președinților António Costa și Ursula von der Leyen, în timp ce Serviciul European de Acțiune Externă, instituția pe care o coordonează Kallas, a rămas în afara discuțiilor.
Întrebați despre absența sa, nici Costa și nici von der Leyen nu au vorbit în favoarea ei. Kallas se află astfel în situația paradoxală de a fi exclusă din cel mai important proces diplomatic al continentului de la sfârșitul Războiului Rece, deși tratatele îi încredințează conducerea politicii externe și de securitate comune a UE.
În mediul de la Bruxelles, unii analiști consideră că ceea ce s-a întâmplat la Dublin este consecința unor greșeli și declarații necoordonate care au făcut-o pe Kallas o figură din ce în ce mai divisivă. Ea a stârnit nemulțumiri prin poziții nuanțate sau neconsultate pe teme sensibile precum China și Israel și prin inițiative precum un grup de experți în apărare, anulat în ultimul moment în septembrie, după opoziția Italiei, Franței și altor state.