În zona Omorfita din Nicosia, acolo unde altădată alergau caii pe hipodromul colonial, muhtarul și marele proprietar de terenuri Konstantinos Anastasiades a construit, imediat după al Doilea Război Mondial, un cartier cu grădini. În centru a prevăzut o piațetă cu copaci, mici magazine și o cafenea, iar planul cadastral arată cum o idee urbanistică englezească a prins formă în capitala Ciprului.

Potrivit arhitectului și urbanistului Kostas Georgiou, în lucrarea „British Colonial Architecture in Cyprus 1878–1960”, dezvoltarea locativă a cartierului Neapoli este datată între 1945 și 1949. Planul cadastral înregistrează zona drept Neapoli Quarter, iar pe hărțile mai recente apare denumirea „Neapoli – Yenişehir”. Data exactă a oficializării numelui rămâne, potrivit autorului, nedocumentată.

Despre folosirea anterioară a terenului vorbește un ghid vechi al Nicosiei, vândut cândva cu un șiling, care cuprindea numele străzilor, clădirile publice și un plan al orașului. Dincolo de Poarta Kyrenia apar linia ferată, gara și, într-o curbă la nord de șine, două cuvinte englezești: Race Course – vechiul hipodrom al Nicosiei.

Georgiou descrie Neapoli drept prima dezvoltare rezidențială privată din Nicosia proiectată după principii urbanistice și identifică influența mișcării engleze a orașelor-grădină, cu un exemplu de parcelare similară la Low Hill, în Wolverhampton.

În planul din Omorfita, ideea se vede limpede: în mijloc apare Anastassiades Sq., piațeta Anastasiades, din ale cărei colțuri pornesc străzi către cartier, în timp ce arterele Gravias și Psaron se curbează de o parte și de alta. Loturile arată unde stătea casa și cât spațiu rămânea pentru grădină, iar piațeta avea copaci, magazine mici și o cafenea – suficient pentru ca locuitorii să meargă pe jos după cumpărături și să bea o cafea înainte de a se întoarce acasă.