O bază de date lansată în urmă cu două săptămâni își propune să adune, într-un singur loc, informații despre toate cele 617 sate ale Ciprului, inclusiv cele aproximativ 200 aflate în nordul ocupat. Proiectul, disponibil la adresa kittim.org, este descris de inițiatorul său ca o arhivă vie a comunităților și a memoriei lor, nu doar ca un ghid turistic.
Ideea îi aparține lui Sotiris Makrygiannis, în vârstă de 52 de ani, născut în Grecia și jumătate cipriot prin mama sa. El a lucrat doisprezece ani la Nokia, unde s-a ocupat de sisteme de operare și de infrastructură de rețea, iar ulterior s-a mutat în Cipru, țara în care petrecuse verile copilăriei. După o problemă gravă de sănătate de care spune că s-a recuperat complet, a decis să folosească tehnologia pentru un scop public.
Fiecare intrare din platformă reunește date demografice, sărbători și hramuri, etimologia numelui localității, descrieri apărute în cărți vechi ale unor călători străini și obiective locale: biserici, mănăstiri, fântâni, zone naturale. Sunt menționați și producători de vin sau de halloumi, astfel încât vizitatorul să poată înțelege nu doar ce poate vedea, ci și cine trăiește astăzi în satul respectiv.
Miza proiectului este însă una demografică. Potrivit calculelor lui Makrygiannis, dacă tendințele actuale se mențin, aproximativ 200 dintre cele circa 400 de localități din Republica Cipru vor fi aproape goale până în 2036. Situația este și mai dramatică în Grecia, unde, din 13.500 de comunități, 13.100 ar putea deveni localități fantomă în următorii zece ani.
Echipa din spatele platformei este neobișnuit de mică: inițiatorul spune că lucrează împreună cu „șase sau șapte boți de inteligență artificială”. Site-ul este non-profit, nu va găzdui reclame și nu își va vinde datele, însă autorul caută sponsori și intenționează să aplice pentru granturi culturale europene, pentru că funcționarea platformei costă.
Dincolo de informațiile practice, scopul declarat este păstrarea rădăcinilor: fotografii, titluri de ziar, rețete locale, tradiții orale și amintiri personale ar urma să completeze, sat cu sat, o istorie culturală care, susține Makrygiannis, riscă să fie ștearsă de fiecare dată când o generație pleacă.